Home»Slideshow » Capitaliști cu dor de ducă

Capitaliști cu dor de ducă

2012-02-07 15:03

de

O cifră de afaceri de 1,6 miliarde de euro mutată peste hotare, 2.200 de oameni rămași fără loc de muncă, exporturi de 1,5 miliarde de euro șterse cu buretele. Cam asta înseamnă decizia Nokia de a pune lacătul pe poarta fabricii deschise cu doar trei ani în urmă la Jucu, lângă Cluj. Deocamdată, promisiunile autorităților că locul finlandezilor va fi luat de un alt investitor important nu s‑au concretizat. Însă, conform unor surse din piață, producătorul italian de electrocasnice De’Longhi, cu venituri globale de peste 1,6 miliarde de euro și 7.083 de angajați în 2010, se află în discuții avansate cu reprezentanții Consiliului Județean Cluj pentru preluarea halelor fostei fabrici Nokia.
    Orașul de la poalele Feleacului a fost serios lovit anul trecut de un fenomen relativ nou pentru noi, cel al migrației investitorilor. Înainte de surpriza neplăcută din partea Nokia, ING anunțase, în primăvară, că va închide centrul regional de servicii pe care tocmai îl deschisese în 2010. Decizia a fost luată după ce managementul companiei de asigurări a schimbat modul de abordare a relației cu clienții. „Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să ne direcționăm toate eforturile pentru a veni în întâmpinarea nevoilor clienților noștri. Iar acest lucru este cel mai bine realizat la nivel local în fiecare țară“, a explicat David Knibbe, CEO al ING Insurance CRE.
    Vești proaste au venit la sfârșitul lui 2011 și din partea Volksbank.

Divizia românească a grupului austriac urma să fie transferată într‑un nou departament, special format pentru afacerile non‑core, și să fie disponibilă pentru vânzare. Totuși, președintele Volksbank, Johann Lurf, a susținut că banca sa va continua să opereze în România, ba chiar va beneficia de o majorare de capital de 200 de milioane de euro la începutul lui 2012.
    Dacă soarta subsidiarei locale a Volksbank nu este încă prea clară, ATE Bank România este oficial de vânzare. Tranzacția ar trebui să aibă loc până la finalul acestui an, decizia fiind luată în cadrul planului de restructurare convenit după ce banca‑mamă, Agricultural Bank of Greece, a căzut testul european de stres.

    CU BAGAJELE LA UȘĂ. Mișcări interesante au avut loc anul trecut și pe piața lactatelor. Francezii de la Lactalis, deținătorii mărcii LaDorna, au închis în prima parte a lui 2011 o fabrică de brânză și mai multe centre de colectare laptelui, pe care le‑au mutat în Polonia. Asta în timp ce israelienii de la Tnuva au anunțat, pe canale mai mult sau mai puțin oficiale, că renunță la operațiunile din România, respectiv la fabrica de lactate de la Popești‑Leordeni și la ferma de bovine de la Adunații‑Copăceni. Ei ar fi investit până în prezent în România o sumă cuprinsă între 8 milioane de euro (conform unor surse locale) și 60 de milioane de euro (conform unor informații din presa israeliană), dar rezultatele financiare au fost departe de ce‑și propuseseră: în 2010, cele două companii (Tnuva Romania Dairies și Tnuva Romania Milk) au avut o cifră de afaceri cumulată de 78 de milioane de lei și pierderi de 73 de milioane de lei.
    În mai 2011 s‑a confirmat clar și decizia olandezilor de la Redevco de a renunța la investițiile de 500 de milioane de euro pe care le programaseră în retailul românesc. Jorg Bitzer, directorul de marketing al Redevco Central Europe, spunea la acea dată că hotărârea a fost luată după ce s‑a observat că majoritatea lanțurilor comerciale erau reticente în ceea ce privește extinderea. Bitzer mai afirma că firma sa nu avea, cel puțin la acel moment, vreun plan de revenire în România.
    Tot anul trecut, prin toamnă, au apărut primele zvonuri privind ieșirea de pe piața locală a gigantului low‑cost easyJet. Acesta opera două zboruri de pe Otopeni, spre Milano și Madrid. Prima rută a fost desființată începând cu 29 octombrie 2011, în timp ce zborurile spre capitala Spaniei au continuat până pe 15 ianuarie 2012. Pentru afacerile companiei aeriene, cei circa 200.000 de pasageri transportați anual dinspre și către București reprezintă undeva la 0,4% din total. Nici pentru transporturile aeriene autohtone retragerea easyJet nu este chiar o tragedie, aceasta având o cotă de piață de circa 4% pe Otopeni și de aproximativ 2% la nivelul întregii țări.
    Iar divorțurile economice dintre România și companii de peste hotare par să nu se oprească aici. Cel mai recent anunț privind o potențială retragere din România a fost făcut în 2012 și vine din partea suedezilor de la Autoliv, un important producător de componente pentru industria auto. Firma este prezentă pe piața locală din 1997 și are trei fabrici în România, la Brașov, Timișoara și Lugoj, unde lucrează peste 3.000 de angajați. De curând, reprezentanții managementului au precizat că iau în calcul mutarea acestor unități, dar și a celor din Suedia, pe teritoriul rus, atrași de o scutire de taxe vamale oferite de autoritățile de la Moscova.

    PLÂNGEM SAU NU? Teoretic, competitorii care rămân în joc ar trebui să‑și frece mâinile de bucurie, având în vedere că se subțiază concurența. Dar se întâmplă chiar așa? „Există și varianta în care o competiție mai puțin numeroasă înseamnă o presiune mai mică asupra oamenilor de afaceri. Însă, de cele mai multe ori, plecările sunt legate de dimensiunile pieței“, spune patronul Mobexpert, Dan Șucu. Astfel, arată el, retragerea unui investitor este o veste rea pentru toată lumea. „Este o decizie care spune ceva despre mediul local de afaceri și despre felul în care piața locală răspunde așteptărilor. Capitalul are propriile interese și ce se va întâmpla în continuare în acest domeniu depinde foarte mult de modul în care acestea pot fi satisfăcute. Însă, având în vedere piața locală și regională din ce în ce mai mică, viitorul nu sună prea bine“, afirmă Șucu.
    Însă Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), crede că n‑ar trebui să vărsăm prea multe lacrimi după investitorii străini care se decid să ne părăsească. „Nici o țară dezvoltată din lume nu‑și bazează economia pe investiții străine. Acestea vin și completează capitalul autohton. Așa că ar trebui să ne îngrijorăm în momentul în care oamenii de afaceri locali ar decide să părăsească România“, spune el.
    În sprijinul unei abordări mai realiste a investițiilor străine (care au fost privite în ultimele două decenii drept singura soluție de salvare economică) vin și rezultatele unui studiu al Băncii Mondiale. Potrivit acestor date, între 2003 și 2008 firmele străine din România au avut o creștere anuală medie de 2,6% a valorii adăugate produse, în timp ce pentru companiile autohtone evoluția a fost de peste două ori mai rapidă (plus 5,9% pe an la valoarea adăugată produsă).
    „Firmele locale au înregistrat o creștere a productivității mai mare decât în cazul companiilor străine active pe piață. Investițiile străine realizate în sectoare mature din economia românească au produs cea mai mică valoare adăugată din Europa Centrală“, a explicat, în cadrul unei conferințe susținute la BNR în toamna anului trecut, Donato de Rosa, senior economist al Băncii Mondiale. Totuși, el a ținut să precizeze că există, fără doar și poate, și un efect pozitiv al investițiilor străine – acestea au fost un model pentru cele locale și au avut un efect de antrenare a mediului economic.

    EXPLOZI E ÎNTÂRZI ATĂ. Dincolo de cele câteva nume grele care și‑au anunțat plecarea, asistăm, totuși, la un exod? Statisticile nu prea reușesc să sprijine această imagine apocaliptică. Potrivit datelor Registrului Comerțului, la 30 septembrie 2011 existau în România peste 177.000 de companii cu participare străină la capital, cu vreo 6.000 mai multe decât în urmă cu un an. Mai mult, capitalul social al respectivelor societăți comerciale era la finele primelor nouă luni ale lui 2011 de 31,5 miliarde de euro, cu aproape 3,4 miliarde de euro mai mult decât la 30 septembrie 2010.
    Nici statisticile radierilor pe 2011 nu sunt în stare să ne dea fiori. Astfel, în primele nouă luni ale anului trecut au fost șterse din registre 259 de firme având în spate investitori străini, cu un capital social total de 16 milioane de euro. Spre comparație, în aceeași perioadă a lui 2010 au fost desființate de douăsprezece ori mai multe companii cu participare străină (3.146, mai precis), care aveau un capital social de nu mai puțin de 727 de milioane de euro. În total, în cele 12 luni ale lui 2010, au dispărut din România aproximativ 3.250 de firme cu acționari străini, cu un capital social total de circa 815 milioane de euro.
    Cu alte cuvinte, 2010 a fost, de fapt, anul în care cei mai mulți antreprenori străini și‑au lichidat afacerile din România. Cu toate acestea, numele care ne‑au părăsit în 2011 sunt cele care ne‑au deschis ochii asupra acestei tendințe. Și care ne‑au adus aminte că, dacă nu le oferim motive solide (cum ar fi o piață stabilă), banii străini ne părăsesc fără să se uite înapoi.