Home»Slideshow » O lege, (prea) multe întrebări

O lege, (prea) multe întrebări

2012-02-07 15:24

de ,

Fiecare dintre țările care au făcut pasul decisiv și au reformat sistemele de sănătate, au pus piciorul în prag din cauza unor întâmplări teribile care au scandalizat populația. În România, am fi tentați să spunem că tiparul a fost decesul crud al celor șase nou‑născuți în incendiul de la maternitatea Giulești din 2010, cauzat și de insuficiența personalului. Dar nu a fost acesta motivul pentru care contribuabilii au făcut presiuni asupra clasei politice să fie cu băgare de seamă când hotărăște noua lege a sănătății, după alte 23 de tentative de schimbare în domeniu de la Revoluție încoace.

România am cerut schimbarea când imaginea unei persoane, este drept, de referință pentru sistem, a fost atacată public. Pe 13 ianuarie, românii au ieșit în stradă din proprie inițiativă – o premieră de la momentul decembrie 89 –, să își arate susținerea pentru Raed Arafat, fondatorul SMURD (Serviciu Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare). Acțiunile de susținere pentru proaspăt demisul din funcția de subsecretar de stat în Ministerul Sănătății (ulterior și‑a reluat funcția) au degenerat în proteste și lupte de stradă.

Dacă acest lucru a afectat negativ mediul economic, speriind și mai tare investitorii străini care oricum ne ocoleau, este deja subiectul unei alte discuții.

Dar dacă cele câteva zeci de mii de români din toată țara care au ieșit în stradă au reușit să întoarcă un proiect de lege și să forțeze dezbaterea ei publică, reală de acum încolo, speră toată lumea, actorii privați din domeniul sănătății nu pot decât să le fie recunoscători.

FONDUL PRO BLE MEI . Majoritatea vocilor spune că o reformă radicală era demult necesară. Cu toții cred că un nou sistem va fi de departe mai bun pentru români, pentru că la sfârșitul zilei pacientul ar trebui să fie cel mai mare beneficiar al noii legi. Cine se opune schimbării, în general vorbind, fie se teme de necunoscut, fie ascunde interese mai mari. Dar iarăși, este altă discuție.

Concret, proiectul propus de Ministerul Sănătății în prima lună a anului prevedea că românii, pe lângă contribuția publică obligatorie de 10,7% vor putea încheia un contract cu un asigurator privat și opta pentru o asigurare (complementară și/sau suplimentară) care să acopere cheltuielile medicale suplimentare pachetului de bază. În plus, fiecare vizită la spital și la medicul de familie presupunea achitarea unei taxe (coplată), singurul serviciu gratuit ar fi rămas urgențele. Au fost și voci în mass media care au sărit să vorbească despre privatizarea sistemului medical. „Singurul segment mare neprivatizat în sistemul de sănătăte românesc a rămas cel al spitalele. În rest, cam totul este de multă vreme privat“, spune Dan Lăzărescu, fondator și fost director general al Medicover, în prezent proprietarul Canah International, o afaceri cu produse naturiste pe bază de cânepă.

De o parte, mediul privat atenționează că legea nu impunea nici o limitare clară, iar gestionarii banilor publici (în speță, asiguratorii privați) ar putea ajunge să fie singurii care vor avea de câștigat. Și, la fel de important, subliniază că o abordare pe etape este indicată unui sistem atât de bolnav.

De cealaltă parte, statul ar fi lăsat de mâine calea liberă operatorilor privați pentru toate serviciile medicale. Nici una dintre părți nu greșește iremediabil și nici vocile din interiorul fiecăreia nu sunt neapărat omogene. Și toate se vor face auzite la masa negocierilor care au reînceput deja, după cum a anunțat Ministerul Sănătății chiar la închiderea ediției. Este a doua încercare de dezbateri, de data aceasta cu grupuri profesionale (actorii privați din sistem, sindicate, patronate, spitale, comisii de specialitate din Parlament) pentru elaborarea noului proiect legislativ. Miza? Cele aproape șase miliarde de euro în acest moment.

CELE BUNE SĂ SE‑ADUNE... Iar principalele teme ale dezbaterii au rămas aceleași: ponderea sistemului privat în sistemul de asigurări de sănătate, organizarea spitalelor astfel încât personalul medical să nu mai fie personal bugetar, controlul calității serviciilor medical, după cum a ținut să precizeze Vasile Cepoi, secretarul de stat din cadrul Ministerului Sănătății. Ce zic însă privații?

Aflat în poziții cheie în industria farma în ultimii 12 ani, Robert Popescu, actual CEO al celui mai mare grup farmaceutic din România A&D Pharma, cu afaceri de peste 800 de milioane de euro în 2011, a trecut de mai multe ori prin „marea“ reformă a sănătății. Din punctul lui de vedere, acest proiect de lege era, de data aceasta, cel mai apropiat de fondul problemei și „bun, în esență“. Mai plastic, Dragoș Dinu, actual consultant al Link Resource și predecesorul lui Popescu la conducerea companiei A&D Pharma, spune chiar că „văzută din avion, legea așa cum voiau să o voteze nu este rea și ar fi trecut dacă nu izbucnea scandalul cu Arafat“. Să vedem, foarte pe scurt, care sunt lucrurile bune la cel mai contestat proiect făcut public de guvernarea Emil Boc?

În primul rând, sistemele de sănătate private pleacă de la un deziderat onorabil: gestionarea mai eficientă a fondurilor publice alocate sănătății. Acolo unde sunt bani suficienți, nu este cazul României, unde sistemul se lovește în primul rând de problema subfinanțării sale (în 2011, vorbim de circa 5,5 miliarde de euro.

Acum atenție: Olanda cheltuie în jur de 60 de miliarde de euro, la o populație de 16,6 milioane de locuitori. Doar și cu aceste cifre în față, este greu de înțeles, de pildă, de ce a fost ales modelul Olandei pentru a inspira proiectul de lege care a înfuriat opinia publică. Inspirația nu a venit nici ea din senin, ci pe filiera unor consultanți olandezi pe care se pare i‑a avut echipa care a scris proiectul de lege.

De spus și că olandezii sunt singurii europeni care nu au obligația de a cotiza la fondul public de asigurări de sănătate, iar legea românească inspirată de abordarea lor își dorea să spargă monopolul Casei Naționale de Asigurări (CNAS). În prezent, toate contribuțiile din sănătate merg înspre această instituție, iar alternativa propusă de Guvern este intrarea în scenă a companiilor de asigurări private, care ar încheia contracte de colaborare cu spitale, clinici și medici și ar urma să gestioneze și ei o parte importantă din acești bani.

În altă ordine de idei, „ar fi deschisă concurența între operatorii privați și stat. Cine oferă cele mai bune servicii, va atrage pacienții“, crede Florin Andronescu, investitor în rețeaua de sănătate privată Sanador, care cuprinde și un spital de 40 mil. euro inaugurat anul trecut. În plus, mai spune acesta, odată reformat sistemul prin introducerea asigurărilor private, operatorii privați se vor putea dezvolta mult mai dinamic decât au făcut‑o până acum.

De spus aici că tocmai în întâmpinarea unei schimbări de fond în sistem pe care mediul de afaceri o intuia și aștepta, ultimii ani au fost marcați de o explozie a afacerilor din sănătate. Doar anul trecut, au fost deschise opt mari spitale private cu investiții totale ce au depășit 100 de milioane de euro. Iar nume importante din industrie, care până de curând nu aveau legătură cu oferirea de servicii medicale, au ales să intre în business tot în ultimii doi- trei ani.

Este și cazul celui mai mare jucător din piața farma, grupul A&D Pharma, care în urmă cu doi ani a lansat rețeaua de clinici private Anima. Popescu estimează că Anima va ajunge anul acesta în primii zece jucători din piață, dar deocamdată nu există presiunea profitabilității. De fapt, toți operatorii se luptă pe același segment de abonamente corporatiste și pacienții care‑și permit să plătească din buzunar prețul investigațiilor medicale. „Atât timp cât serviciile medicale private nu sunt cu adevărat puse pe picior de egalitate cu cele de stat din perspective economice, reprezintă doar un domeniu în care s‑a investit“, specifică Popescu. Potrivit estimărilor din piață, sistemului de servicii medicale private reprezintă până în 10% din totalul cheltuielilor cu sănătatea în România.

Foarte pe scurt, alte reglementări importante și bune pe care le presupunea proiectul de lege retras la începutul anului țineau și de ridicarea nivelului de deductibilitate pentru angajator al asigurărilor private până în 300 de euro (iar potrivit lui Lăzărescu, acest lucru ar fi condus în scurt timp la eliminarea abonamentelor corporate în oferta furnizorilor privați de servicii medicale).

...CELE RELE SĂ SE SPELE . În formula actuală, legea sănătății are și multe aspecte șubrede. Implicit, multe întrebări fără răspuns. Au fost deja puse pe tapet câteva dintre ele: lipsa unui studiu de impact al prevederilor legii în momentul implementării ei, insuficienta și neclara standardizare a costurilor (cât costă actul medical?), lucru pentru care este necesar un audit.

Dar prima și cea mai mare: încă nu a fost pus pe masă pachetul de bază, o discuție care datează deja de zece ani, spune Dinu. „Este punctul de inflexiune. Trebuie să știm o dată pentru totdeauna atât poate statul, de aici încolo acoperă privatul în baza poliței private de sănătate a fiecăruia dintre noi“, spune cu năduf consultantul Link Resource.

O altă observație importantă o face Dan Lăzărescu, legată de cum vor funcționa asiguratorii privați în România. Dacă Dinu susține că statul nu ar trebui să impună limite în ceea ce privește anvergura asiguratorului privat (o cifră de afaceri de 250 mil. euro pe zona medicală și minim un milion de asigurați), Lăzărescu crede este o condiționare obligatorie pentru că este
vorba de ban public care oriunde în lume este foarte bine controlat. „Trebuie să fie capabili să dea niște garanții financiare, nu‑ți rupi gâtul cu banii publici. Cehii au încercat să facă asta la sfârșitul anilor ’90, majoritatea au fugit cu banii. A fost un un mare dezastru“, spune antreprenorul.

Lăzărescu este de altfel destul de sceptic că, în formula propusă, vor veni marii asiguratori privați în România. „Miza economică ar fi doar cei 2,8% pe care asiguratorii îi pot păstra pentru cheltuieli administrative. CNAS dă patru mld. euro, i‑ar reveni fiecăruia în jur de un mld. euro. Ce înseamnă pentru un gigant un business de 28 mil. euro pe an? Ar veni pentru asta?“, se întreabă Lăzărescu.

Calculele sunt făcute strict pe baza textului de lege, precizează antreprenorul care nu‑și poate explica un lucru: asiguratorii privați vor gestiona două fluxuri de bani: bani publici, primiți de la CNAS și bani privați, din vânzarea de asigurări private. Întrebarea pe care o ridică Lăzărescu este cum vor face concret acest lucru, în spiritul prevederilor legale din proiectul de lege. „Din banii primiți de la CNAS, asiguratorii pot păstra doar 2,8%. Atat! Restul trebuie să plătească servicii medicale. Dacă nu cheltuie toți banii în anul curent, ce fac cu ei? E o frază neinteligibilă“, susține fostul șef al Medicover. Prin urmare, asiguratorii nu știu în această fază cât ar putea câștiga. Iar asigurările au fost dintotdeauna un business, nu au apărut ca să țină oamenii sănătoși. Fiind vorba e mulțI bani publici, trebuie evitat riscul pe care, pe lângă beneficii, le poate avea deschiderea sistemului către asiguratorii privați. „Este zona critică a legii, unde dezbaterea trebuie să fie foarte amplă, crede Popescu de la A&D Pharma. „Cineva foarte orientat pe soluții să facă bani, dacă nu îi pui foarte clar limite pe banul public, riscă să devină un haiduc. Trebuie clar stabilite puncte de inflexiune de care nu au voie să treacă“. Mai ales când în joc sunt giganți ale căror venituri mondiale sunt comparabile cu PIB României. Miza reală pot fi miliarde de euro, chiar dacă, în primă fază, foarte probabil mulți români vor rămâne la asigurarea publică. „Când îi pui unui asemenea jucător în față lingoul de aur, este greu, odată așezat cu el la masă, să îi că asta nu are voie“.

Calculele sunt făcute strict pe baza textului de lege, precizează antreprenorul care nu‑și poate explica un lucru: asiguratorii privați vor gestiona două fluxuri de bani: bani publici, primiți de la CNAS și bani privați, din vânzarea de asigurări private. Întrebarea pe care o ridică Lăzărescu este cum vor face concret acest lucru, în spiritul prevederilor legale din proiectul de lege. „Din banii primiți de la CNAS, asiguratorii pot păstra doar 2,8%. Atat! Restul trebuie să plătească servicii medicale. Dacă nu cheltuie toți banii în anul curent, ce fac cu ei? E o frază neinteligibilă“, susține fostul șef al Medicover. Prin urmare, asiguratorii nu știu în această fază cât ar putea câștiga. Iar asigurările au fost dintotdeauna un business, nu au apărut ca să țină oamenii sănătoși. Fiind vorba e mulțI bani publici, trebuie evitat riscul pe care, pe lângă beneficii, le poate avea deschiderea sistemului către asiguratorii privați. „Este zona critică a legii, unde dezbaterea trebuie să fie foarte amplă, crede Popescu de la A&D Pharma. „Cineva foarte orientat pe soluții să facă bani, dacă nu îi pui foarte clar limite pe banul public, riscă să devină un haiduc. Trebuie clar stabilite puncte de inflexiune de care nu au voie să treacă“. Mai ales când în joc sunt giganți ale căror venituri mondiale sunt comparabile cu PIB României. Miza reală pot fi miliarde de euro, chiar dacă, în primă fază, foarte probabil mulți români vor rămâne la asigurarea publică. „Când îi pui unui asemenea jucător în față lingoul de aur, este greu, odată așezat cu el la masă, să îi că asta nu are   voie“.

ÎN LOC DE CO NCLU ZIE . Rămân așadar multe de spus și discutat în perioada următoare, cu noul proiect de lege pe masă. Toată lumea așteaptă poza completă. Ulterior, va mai dura cel puțin un an până când vom resimți efectele, în cazul adoptării legii anul acesta. Pentru piață, businessurile din zona medicală vor avea clar altă dinamică, unele chiar alt model de business, nefiind exclus să asistăm, de pildă, la intrarea unor asiguratori privați în acționariatul furnizorilor de servicii.

Chiar dacă nu va fi un model perfect, cel puțin noile modificări de substanță anunțate ar trebui să transforme un sistem deficitar, sub povara corupției, banilor gri și a multor disfuncționalități într‑unul în primul rând corect pentru toți plătitorii lui.

Va continua...