Home»Analize » Cu businessul la antrenor

Cu businessul la antrenor

2007-07-24 12:00  Money Express

de

Solutia aleasa a fost sa inceapa un „antrenament“ cu Mihai Popa-Radu, Managing Partner in cadrul Seeds for Success, una dintre putinele firme din Romania specializate pe servicii de coaching. Disciplina definita pe scurt drept un efort sistematic depus de o persoana care vrea sa se dezvolte in plan personal si profesional. Dupa primul proiect din 2005 si rezultatele obtinute, Razvan P. nu s-a lasat de „antrenament“, ci doar l-a rarit: acum isi testeaza, o data la doua luni, diferite idei si initiative pe care vrea sa le puna in practica in viitorul apropiat si pentru care simte nevoia sa se autoclarifice.

„Colaborarea cu Mihai Popa-Radu a devenit o constanta in modul in care imi desfasor activitatea si imi planific multe proiecte importante pentru firma. Din discutiile cu el, ajung sa privesc anumite probleme din unghiuri noi, pe care altfel le-as fi neglijat“, povesteste Razvan.

Chiar daca are radacini in psihologie, coachingul nu e terapie, consiliere sau mentorat. Dar nici training sau consultanta. Este un dialog care se poarta intre „antrenor“ si client, care poate fi om de afaceri, un top manager, un angajat obisnuit sau un om care vrea pur si simplu sa fie mai bun, mai eficient, mai echilibrat etc.

Si exista de cand lumea, doar ca nenumit astfel. „In jurul marilor personalitati a existat intotdeauna in umbra un sfatuitor bun“, spune Horea Murgu, presedintel e Coach Institute. „Coach-ul este oglinda cat mai dreapta care sta in fata clientului si-i pune intrebari“, continua el. Incercand o definitie a ceea ce face zi de zi, Popa-Radu descrie coachingul ca fiind „o interactiune intre coach si client“, in urma careia acesta din urma evolueaza, se schimba intr-o directie aleasa de el, impartasita coach-ului si pe care si-o asuma.

„Nu e un business de masa, e pentru campioni. E pentru cine vrea sa alerge suta de metri in zece secunde“, subliniaza Mihai Stanescu, director general al firmei RoCoach si primul coach roman acreditat International Coach Federation, practicant din 2001.

Ce se intampla in sport, de unde coachingul si-a si luat numele, descrie poate cel mai bine ce face un coach: mobilizeaza, incurajeaza, scoate ce este mai bun din jucatorii sai. Si cand e nevoie, face chiar presiune pentru atingerea obiectivului in timpul stabilit. „Si daca la data stabilita in contract obiectivul nu a fost atins, opresc contractul“, spune Stanescu, admitand ca a facut acest lucru in cateva randuri. „Clientii sunt cu atat mai dificili cu cat rezistenta lor la schimbare e mai mare“, adauga el.

Si coaching cu forta nu se poate. Este ca intr-o dieta sau ca atunci cand incerci sa te lasi de fumat: „Daca motivatia nu e in client si nu reuseste sa schimbe concret, prin fapte, ce trebuie schimbat, ajustat, imbunatatit, coach-ul de unul singur nu poate face minuni“, crede Popa-Radu.

CONTROVERSE. Spre deosebire de consultant, care vine in fata clientului si ii spune „cred ca asta trebuie sa faci“, iar acesta face sau nu ce i-a recomandat consultantul, coach-ul discuta cu clientul, stabileste cu acesta obiective concrete, masurabile (sa-si creasca eficienta intr-un an cu „x“ procente), realizeaza impreuna planul de actiune si apoi clientul trece la treaba. „Si stai cu el pana atinge obiectivul propus“, spune Stanescu. „Coach-ul nu da sfaturi, ci intreaba, afla de la client care e blocajul, problema sau directia in care se doreste schimbarea.

Oricum, clientul isi cunoaste cel mai bine afacerea“, completeaza coach-ul, care spune ca are acum un portofoliu de peste 60 de clienti in Romania si strainatate deopotriva, in timp ce numarul clientilor activi (cu care lucreaza in acest moment) este de 15.

Desi spune ca nu a trecut pana acum printr-un program de executive coaching, Marius Ghenea, presedintele PcFun.ro, unul dintre fondatorii Flamingo si fost CEO al Flanco, marturiseste ca a fost totusi destul de aproape sa semneze pentru un program de acest gen cu renumitul Jack Welch, fost CEO al General Electric, in SUA. „Dar cand a putut el, nu am putut eu“ si invers. „In schimb, am primit diverse propuneri in Romania de a organiza chiar eu un program de executive coaching“, continua Ghenea. „Inca nu sunt sigur ca am tot ceea ce trebuie pentru a face un coaching bun la nivel inalt (asa ceva vine si cu varsta)“, explica Ghenea. In sistemul ICF (al International Coaching Federation – n.r.), pentru a putea fi acreditat, un coach trebuie sa aiba peste 60 de ore de pregatire specifica si peste o suta de ore de practica cu clienti. In cazul numelor de referinta din coachingul romanesc, Popa-Radu a ajuns la aproape 700 de ore cu clientii din 2005 incoace, cursurile la scoala de specialitate Noble Manhattan (Londra) fiind echivalate cu 350 de ore de pregatire. Iar Stanescu are peste o mie de ore in fata clientilor si cam 400 de ore de formare profesionala.

Ghenea face insa coaching intern, „in mod informal, nestructurat“, spune el, cu toate echipele de management din toate companiile in care a fost si este implicat. „Si urmatorul exercitiu de acest gen cu PcFun este peste cateva saptamani, cand cam 70% din agenda va fi coaching“, mai spune presedintele PcFun.ro.

Pentru ca increderea trebuie sa fie maxima, Popa-Radu crede ca nu trebuie sa existe nici un alt interes in relatia cu clientul. „Facut de manager pentru subalterni, coachingul este un nonsens. Inevitabil, fiecare are o agenda ascunsa fata de celalalt“. Pentru Ghenea este totusi usor discutabil coachingul cu un coach din afara. „Chiar daca antrenorul nu joaca pe teren cu echipa, este totusi parte esentiala a echipei. Un coach care ar fi complet din afara echipei poate prezenta si riscuri: neimpartasind neaparat aceleasi valori ca echipa din care clientul face parte, s-ar putea sa-l indrume pe invatacel catre o directie diferita de a companiei“, explica Ghenea. Dar cand e momentul cel mai bun sa incepi un „antrenament“?

PROBLEME? „Antrenorii“ nu prea agreeaza termenul „probleme“ cand vine vorba de momentul in care cineva se decide sa apeleze la coaching. „Nu trebuie sa existe o problema ca sa apelezi la un coach. Doar sa vrei sa imbunatatesti, sa schimbi, sa fii mai bun“, subliniaza Stanescu. Coachingul intervine insa si acolo unde apar blocaje, unde ai nevoie de un antrenor sa te acompanieze sa iesi din bucla propriilor fixatii, din propriul „cadru de referinta“, explica Murgu.

De ce ar apela cineva la un coach? Pentru a gestiona mai bine stresul la locul de munca, timpul, relatia cu colegii si executivii, in luarea unor decizii importante, atunci cand schimbi locul de munca sau urci ierarhic sau pentru clarificarea unor aspecte personale – sanatate, dieta, relatii de familie etc.

Cristian Dobrin, Managing Partner in cadrul Lifetime Industries, distribuitor de echipamente profesionale pentru centre spa si wellness, spune ca a contractat cinci sedinte de coaching one-to-one cu Cristian Zaharia, Business&Life Coach in cadrul Mind Master. „Am folosit coachingul pentru constientizarea resurselor pe care le aveam, pentru identificarea de tipare constiente, dar mai ales inconstiente, care in acel moment blocau trecerea la actiune. Mi-a adus clarificare, acel «aha» care uneori intarzie sa apara“.

Un atlet nu se duce sa lucreze cu un antrenor pentru ca ar vrea sa se califice la concurs, ci pentru ca are ca obiectiv sa-l castige. „Coachingul este pentru cei care sunt la standard si vor sa-l depaseasca. E pentru cei care sunt buni si vor sa fie foarte buni“, explica Popa-Radu cine are nevoie de coaching.

Si astazi sunt putine companii care sa nu admita faptul ca leaderii talentati reprezinta unul din motoarele succesului lor economic si prin urmare dezvoltarea abilitatilor lor cheie de a oferi performanta este imperativa. „Avantajale oferite de factorii nonumani au scazut enorm. Ca am cele mai tari PC-uri fata de concurenta poate fi azi doar un avantaj de cateva luni“, remarca Popa-Radu.

Pe fondul competitiei tot mai ascutite si reactiile trebuie sa fie mai rapide. Pentru aceasta, liderii de companii, oamenii de afaceri au nevoie de un grad mai mare de adaptabilitate. Companii precum Motorola, IBM asigura coaching in cadrul programelor de dezvoltare a performantelor executive, platind tarife de aproape 750 de dolari pe ora. Iar intre 25 si 40 dintre companiile din top „500 Fortune“ apeleaza la coaching. Nu e de mirare atunci ca s-a ajuns la o industrie care genereaza in acest moment 1,5 mld. dolari si are a doua crestere dupa IT, la nivel mondial.

Dupa cum arata studiile, organizatiile apeleaza totusi mai putin comparativ cu persoanele fizice la coaching. In Marea Britanie, de exemplu, 70% din cei care recurg la coaching sunt indivizi si restul companii, potrivit lui Gerard O’Donovan, prezent la Bucuresti in luna iunie, cand a participat la prima conferinta de Life& Business Coaching din Romania. In ceea ce priveste Romania, sub 10% dintre companiile mari romanesti apeleaza la un coach, fata de o medie europeana de 40-50%, la care, potrivit lui Mihai Stanescu, Romania va ajunge in urmatorii doi-trei ani. Si va creste alert – cred jucatorii din domeniu – pentru ca baza de la care creste este mult mai mica decat in restul Europei. In plus, boomul economic, care a adancit competitia, a dus la o criza de buni manageri si la cristalizarea unei noi culturi organizationale impuse de companiile ultinationale. O cultura bazata pe leadership colaborativ si nu de tip „comanda si control“, cum se intampla in ma joritatea firmelor locale.

„Moda sefului incruntat, despre care nu stim nimic in extraprofesional, s-a cam dus“, crede Popa-Radu, convins ca exista o corelatie puternica intre procentul de oameni care zambesc si se simt bine la serviciu si profitabilitatea firmei.

„Sa ne intelegem insa. Este vorba de «white collars» (angajatii inalt calificati), pentru ca nu stiu in ce masura coachingul functioneaza pe santier, de pilda, sau in CFR“, mai precizeaza el.

In opinia lui Stanescu, in acest moment sunt doua mari nise pentru coaching pe piata romaneasca si in Europa de Est: de senior manageri si antreprenori.

EFICIENTA. Temele recurente care revin in dialogurile cu clientii tin de lipsa de delegare, de lipsa de motivare a angajatilor lor, de lipsa de disciplina a managerului si de o intelectualizare enorma: „Toata lumea se pricepe la orice, stie sa discute despre orice, ceea ce ii indeparteaza foarte mult de partea practica“, spune Stanescu. Din curiozitate, Stanescu si-a calculat randamentul (return on investment, ROI) serviciilor de coaching oferite clientilor si spune ca a inceput pe la 300%, iar acum este undeva intre 500 si 600%“, spune el. Tariful perceput se situeaza unde va intre 100 si 1.000 de euro pe ora, depinzand de numarul de sedinte, de obiective, de numarul de participanti etc. Popa-Radu nu a dorit sa divulge tariful, a precizat doar ca practica un nivel comparabil cu al caselor de avocatura respectabile. Altfel, risca sa nu fie considerat un coach credibil.

Pentru Stanescu, primul coach autorizat ICF din Romania, una dintre povestile de succes a fost un program de un an de team-coaching cu managerii unei companii multinationale. Programul a avut doua obiective clare: dezvoltarea abilitatilor de luare a deciziilor in cadrul echipei si eficientizarea procesului de planificare strategica anuala. Dupa un an, compania si-a crescut cifra de afaceri cu 25%, marind marja profitului cu 10% fata de ce era planificat. Saltul s-a facut pe fondul scaderii dramatice a timpilor de sedinte. Mai mult, managerii au reusit sa insufle si echipelor departamentale acelasi spirit orientat catre actiune. In acest proiect, povesteste Stanescu, ROI-ul calculat la investitia in coaching a fost de peste 600% in primul an. O cifra ce ar trebui sa fie suficient de convingatoare pentru orice om de afaceri.

In opinia lui Ghenea insa, reusita unui program de coaching spune mai mult despre calitatile discipolului decat despre cele ale antrenorului: „Am vazut manageri care au iesit dintr-un asemenea program la fel de nepregatiti pentru job cum au intrat. Esentiala e capacitatea de intelegere, inteligenta discipolului dublate de determinarea si perseverenta acestuia“.

---

Scurta fisa a coachingului

In urma cu aproape zece ani, cererea de servicii de coaching a explodat, astazi fiind dupa IT a doua industrie la nivel mondial cu cel mai rapid ritm de crestere, potrivit Gerard O’Donovan, fondatorul celei mai vechi scoli de coaching din Europa, Noble Manhattan.

FONDATORUL. Thomas Leonard, considerat „parintele coachingului personal“.

FEDERATIA INTERNATIONALA DE COACHING (ICF). Cea mai importanta organizatie mondiala dedicata coachingului, fiind cea care stabileste standardele, acrediteaza „antrenorii“ si construieste o retea internationala de coach profesionisti.

PIATA MONDIALA. Un studiu al companiei de consultanta PricewaterhouseCoopers comandat de ICF, realizat anul acesta pe un esantion reprezentativ de 6.000 de coach din 74 de tari, a evaluat ca serviciile de coaching contribuie acum cu peste 1,5 mld. Dolari la economia globala.